fbpx

Motivul oglinzii – metaforă ce ilustrează teoria autobiografiei

Fotografie de Amine M’Siouri

Fascinat de costumele colorate și de măștile fantastice descoperite într-un scrin vechi, Malte experimentează, la început în joacă, apoi din ce în ce mai tulburat, „un sentiment nou și pasionant, acela de a nu hotărî ce sunt decât în fața oglinzii”.

Ceea ce debutează ca joc, provocator și amuzant sfârșește ca o neliniștitoare criză a identității, generată de imposibilitatea de a mai distinge între sine și altul, între realitatea propriei figuri și mască, desfiguratoare și alienantă.

Privindu-se în oglindă, Malte are revelația alterității ce substituie identitatea.

Înfierbântat și furios, m-am repezit la oglindă și am văzut cu greu, prin mască, cum îmi lucrau mâinile; oglinda tocmai asta așteptase. Pentru ea venise clipa răzbunării. Pe când eu mă chinuiam, într-o neliniște care creștea peste măsură, să mă smulg într-un fel de deghizare, oglinda mă obliga, nu știu cum, să privesc și-mi impunea o imagine, nu, o realitate, o realitate străină, de nedescris, monstruoasă, cu care eram îmbibat împotriva voinței mele; căci acum ea era mai tare ș eu eram oglinda. Am privit fix la necunoscutul mare, înspăimântător din fața mea și mi s-a părut groaznic să fiu singur cu el. Dar momentul în care mă gândeam la asta, s-a întâmplat ce era mai rău; mi-am pierdut cunoștința; am încetat să fiu, pur și simplu. Timp de o secundă, am avut un dor de mine, nedescris, dureros și inutil. Apoi nu a mai rămas decât el, nu mai era nimic în afară de el.”

(Rainer Maria Rilke, Însemnările lui Malte Laurids Brigge)

Aplicații:

  • Comentează fragmentul de mai sus, având în vedere prosopopeea ca figură centrală a autobiografiei.

  • Comentează fragmentul de mai sus, având în vedere prosopopeea ca figură centrală a autobiografiei.

Prof. dr. Alina Nicola

error: Alert: Conținut protejat !!