Realism T1 | Prezentarea generală a curentului realism în literatură
Context istoric
- etimologia termenului: realism<fr. réalisme < lat. realis = real;
- termenul este folosit prima dată în 1798 de către Friedrich Schiller;
- se configurează în prima jumătate a secolului al XIX-lea și se manifestă până spre sfârșitul lui;
- noul curent este influențat de aspecte sociale: ascensiunea economică a burgheziei, dezvoltarea presei și a științei, democratizarea vieții publice.
- este o reacție împotriva clasicismului și a romantismului, cărora le succede.
Definiția realismului
- curent literar şi artistic apărut în Franţa
- în prima jumătate a secolului al XIX-lea,
- extins până în Anglia, are continuări şi ecouri până în secolul XX
- apare ca reacţie împotriva clasicismului şi romantismului.
Realismul se defineşte prin „grija de a descoperi, de a revela o realitate pe care romantismul a evitat-o sau a travestit-o”.
G. Picon
Reprezentanți

Stendhal
- Roşu şi negru,
- Mănăstirea din Parma

Balzac
- Comedia umană,
- Moş Goriot,
- Eugenie Grandet

Gustave Flaubert
- Madame Bovary

Charles Dickens
- Marile speranţe,
- David Copperfield

Emily Brönte
- Wuthering Heights

Charlotte Brönte
- Jane Eyre

George Eliot
- Middlemarch

Gogol
- Revizorul
- Suflete moarte

Dostoievski
- Idiotul
- Demonii
- Frații Karamazov

Tolstoi
- Război și pace
- Anna Karenina

Cehov
- Livada cu vișini
- Unchiul Vanea

Ibsen
- O casă de păpuși
- Brand
- Strigoii

Ion Creangă
- Amintiri din copilărie

Nicolae Filimon
- Ciocoii vechi și noi

I.L Caragiale
- Schițe
- O scrisoare pierdută
- O noapte furtunoasă
- D-ale carnavalului

Ioan Slavici
- Moara cu noroc
- Pădureanca
- Mara

Liviu Rebreanu
- Ion
- Ciuleandra
- Pădurea spânzuraților
- Răscoala

George Călinescu
- Enigma Otiliei
- Scrinul negru
- Bietul Ioanid

Marin Preda
- Moromeții
- Cel mai iubit dintre pământeni
Trăsături
Verosimilitate
- Opera literară devine oglinda artistică a unei realități cunoscute: „Un roman e o oglindă pe care o plimbi de-a lungul unui drum.”(Stendhal)
- Principala finalitate a creației realiste este să convingă cititorul de adevărul lumii reprezentate.
- Iluzia vieții este dată de:
- mimesis (imitarea realității). În acest sens Roman Jakobson consideră că discursul realist se structurează metonimic (prin contiguitate/vecinătate), nu metaforic, ca în poezie.
- incipit (prin dialog/descriere/fixare temporală și spațială) – vezi Negustorul de începuturi de roman, Matei Vișniec;
- tehnica detaliului semnificativ (vezi descrierea drumului către Moara cu noroc din nuvela lui Ioan Slavici)
Tematică socială
- Operele realiste surprind moravuri, evenimente ale unei epoci, categorii sociale și problematica asociată lor.
- Realismul preferă omul comun;
- Scriitorul realist este interesat de modul în care istoria, mediul social își pun amprenta asupra existenței:
- Teme abordate: averea, familia, societatea etc.
Obiectivitate
- Naratorul este o voce abstractă;
- Perspectivă narativă obiectivă;
- Narator omniscient, omniprezent.
Tipologii umane
- Personajul este construit în jurul unei trăsături care exprimă raportul său cu mediul social în care trăiește;
- Tipuri de personaje realiste: arivistul, avarul, tiranul etc.
- Personajul realist se definește prin dorința de ascensiune socială, tenacitatea cu care urmărește îmbogățirea, lipsa de scrupule.
Stil sobru, impersonal
- Economie de mijloace artistice;
- Predilecție pentru descrierea mediului, ca modalitate de caracterizare indirectă a personajelor;
- Se folosesc observația morală și analiza psihologică, consecințe ale documentării despre mediul social.
Realismul în contextul operei lui Ion Luca Caragiale
Realism și naturalism
Naturalismul
- Formă târzie a realismului și se manifestă între anii 1868 și 1890.
- Accentul este pus pe ereditate, instincte, determinism;
- Realitatea dură primește accente și mai întunecate;
- Se observă amprenta biologicului, a eredității, în creionarea personajelor literare, deci, a omului in general.
| REALISM | NATURALISM |
| Tratează indivizii în mediul lor social, așa cum sunt ei in realitate. | Dezvăluie aspecte sumbre, macabre, bolnăvicioase, chiar dezgustătoare, ale omului ca ființă biologică, condusă de ereditate, de boala, și nu de rațiune. |
| Are în vedere toate categoriile sociale. | Tratează personaje precum alcoolici, criminali sau persoane îmbolnăvite psihic și fizic de un mediu social viciat. |
| Folosește tehnica descrierii detaliate. | Naturaliștii utilizează tehnica detaliului semnificativ (accentul cade pe câteva detalii relevante pentru evoluția personajului sau a acțiunii) în prezentarea unor cazuri patologice. Mai multe detalii despre naturalism găsiți aici. |
Teste
