Realism T1 | Prezentarea generală a curentului realism în literatură

Definiția realismului

1. curent literar şi artistic apărut în Franţa
2. în prima jumătate a secolului al XIX-lea,
3. extins până în Anglia, are continuări şi ecouri până în secolul XX
4. apare ca reacţie împotriva clasicismului şi romantismului.

Realismul se defineşte prin „grija de a descoperi, de a revela o realitate pe care romantismul a evitat-o sau a travestit-o”.

G. Picon

Reprezentanți

Franța

Stendhal

• Roşu şi negru,
• Mănăstirea din Parma

Balzac

• Comedia umană,
• Moş Goriot,
• Eugenie Grandet

Gustave Flaubert

• Madame Bovary

Anglia

Charles Dickens

• Marile speranţe,
• David Copperfield

Emily Brönte

• Wuthering Heights

Charlotte Brönte

• Jane Eyre

George Eliot

• Middlemarch

Rusia

Gogol

• Revizorul
• Suflete moarte

Dostoievski

• Idiotul
• Demonii
• Frații Karamazov

Tolstoi

• Război și pace
• Anna Karenina

Cehov

• Livada cu vișini
• Unchiul Vanea

Norvegia

Ibsen

• O casă de păpuși
• Brand
• Strigoii

SUA

Mark Twain

• Aventurile lui Tom Sawyer, 
• Prinț și cerșetor
• Aventurile lui Huckleberry Finn 
• Un yankeu la curtea regelui Arthur.

România

Ion Creangă

• Amintiri din copilărie

Nicolae Filimon

• Ciocoii vechi și noi

I.L Caragiale

• Schițe
• O scrisoare pierdută
• O noapte furtunoasă
• D-ale carnavalului

Ioan Slavici

• Moara cu noroc
• Pădureanca
• Mara

Liviu Rebreanu

• Ion
• Ciuleandra
• Pădurea spânzuraților
• Răscoala

George Călinescu

• Enigma Otiliei
• Scrinul negru
• Bietul Ioanid

Marin Preda

• Moromeții
• Cel mai iubit dintre pământeni

Trăsături

Verosimilitate

• Opera literară devine oglinda artistică a unei realități cunoscute: „Un roman e o oglindă pe care o plimbi de-a lungul unui drum.”(Stendhal)
• Principala finalitate a creației realiste este să convingă cititorul de adevărul lumii reprezentate.
• Iluzia vieții este dată de:
  • mimesis (imitarea realității). În acest sens Roman Jakobson consideră că discursul realist se structurează metonimic (prin contiguitate/vecinătate), nu metaforic, ca în poezie.
  • incipit (prin dialog/descriere/fixare temporală și spațială) – vezi Negustorul de începuturi de roman, Matei Vișniec;
  • tehnica detaliului semnificativ (vezi descrierea drumului către Moara cu noroc din nuvela lui Ioan Slavici)

Tematică socială

• Operele realiste surprind moravuri, evenimente ale unei epoci, categorii sociale și problematica asociată lor.
• Realismul preferă omul comun;
• Scriitorul realist este interesat de modul în care istoria, mediul social își pun amprenta asupra existenței:
• Teme abordate: averea, familia, societatea etc.

Obiectivitate

• Naratorul este o voce abstractă;
• Perspectivă narativă obiectivă;
• Narator omniscient, omniprezent.

Tipologii umane

• Personajul este construit în jurul unei trăsături care exprimă raportul său cu mediul social în care trăiește;
• Tipuri de personaje realiste: arivistul, avarul, tiranul etc.
• Personajul realist se definește prin dorința de ascensiune socială, tenacitatea cu care urmărește îmbogățirea, lipsa de scrupule.

Stil sobru, impersonal

• Economie de mijloace artistice;
• Predilecție pentru descrierea mediului, ca modalitate de caracterizare indirectă a personajelor;
• Se folosesc observația morală și analiza psihologică, consecințe ale documentării despre mediul social.

Realismul în contextul operei lui Ion Luca Caragiale

Realism și naturalism

Naturalismul

• Formă târzie  a realismului și se manifestă între anii 1868 și 1890.
• Accentul este pus pe ereditate, instincte, determinism;
• Realitatea dură primește accente și mai întunecate;
• Se observă amprenta biologicului, a eredității, în creionarea personajelor literare, deci, a omului in general.