17 greșeli care te pot costa angajarea

Timp de lectură: 12 minute

  • Ești în căutarea unui loc de muncă, dar nu te cheamă nimeni la interviuri?
  • Ai fost chemat la interviu, dar după nu mai primești niciun răspuns sau răspunsul este, invariabil, nu?

Probabil că faci una sau mai multe din aceste greșeli care te pot costa angajarea.

Iată care sunt cele 17 greșeli care îți pot compromite șansele la un job nou:

A. Greșeli în CV și înainte de interviu care te pot costa angajarea

1. Nu cunoști bine sau nu ai respect față de limba română

Chiar dacă nu ai aplicat pentru un post de profesor de limba română, să scrii și să vorbești corect este un minimum de bun simț. Nu vorbesc aici de oameni care au 4 clase și vor un post de manipulant. Vorbim de oameni care, prin natura jobului, sunt nevoiți să comunice în interiorul sau exteriorul companiei.

Tu ai angaja în propria firmă la recepție sau secretariat pe cineva care scrie sau vorbește cu greșeli? Ce impresie și-ar face ceilalți despre firma ta? Până la urmă, angajații sunt cei mai importanți ambasadori ai unei companii.

2. CV incomplet, neîngrijit sau neactualizat

Pentru un recrutor, dincolo de greșeli flagrante de scriere sau vorbire, nu e nimic mai demotivant în legătură cu un candidat decât un CV incomplet sau neîngrijit. E ca o casă părăsită, îți vine să ignori pur și simplu acel candidat.

În afară de o primă impresie (care chiar contează, iar CV-ul este primul tău pas într-o posibilă relație cu un angajator sau recrutor), sunt și aspecte practice.

Dacă nu îmi dai toate informațiile relevante despre tine, pur și simplu voi considera că nu ai un CV potrivit. Nu pierde nimeni timpul cu tine să te sune și să te întrebe lucruri pe care trebuia să le pui în CV de la bun început.

Iată care sunt informațiile necesare, dar pe care se întâmplă să nu le regăsești în CV-uri:
  • Datele de contact (mai ales numărul de telefon corect și actual).
  • Numele angajatorilor (dacă nu ai lucrat în serviciile secrete, nu ai niciun motiv să nu spui numele foștilor angajatori). Dimpotrivă, mă ajută să știu unde ai mai lucrat, pentru că unele companii pot fi pepiniere bune de talente. Uneori, doar faptul că ai lucrat un an într-o anumită companie mă face interesat de tine să te chem la interviu.
  • Poziția pe care ai lucrat și, mai ales, sarcinile pe care le-ai avut acolo, pentru că atribuțiile posturilor pot diferi mult de la o companie la alta, chiar dacă, în sine, numele postului este același.
  • Perioada de început și de sfârșit la fiecare loc de muncă. Am întâlnit cv-uri în care părea că a început toate joburile și încă mai lucrează la toate. E nefiresc.
  • Cea mai recentă experiență în muncă. De multe ori, aceasta este și cea mai relevantă.

Apasă aici și citește articolul nostru despre cum poți avea un CV aproape perfect.

De asemenea, dacă te-ai plimbat mai mult de la un angajator la altul decât ai lucrat sau ai perioade mari în care nu ai lucrat și despre care nu spui nimic, nu te aștepta să fii chemat la interviu. Iar dacă, totuși, cineva o face, ori te știe de undeva și are referințe bune despre tine, ori e disperat.

Știu, sunt aspecte minore, sunt mici scăpări. Or fi, dar dacă ești superficial în redactarea documentului care îți poate aduce jobul mult visat, mă întreb oare cum îți vei face jobul. Probabil că la fel de superficial. Deci nu. Trecem la următorul candidat de pe listă.

Servicii pentru candidați

3. Pui întrebări stupide sau irelevante care te pot costa angajarea

Te întrebi cum arată o întrebare stupidă? Pai, ce spui de următoarele?

1. “Detali” (bine, asta nu e nici întrebare, pentru că de obicei nu pui la final semnul întrebării și îl scrii greșit, oricum) când tu nici nu te sinchisești să citești anunțul în care, de altfel, vei găsi toate informațiile de care ai nevoie.

2. “Ce salar daț-i” (la fel, adesea fără semnul întrebării la final, greșeala fiind intenționată și autentică – multe comentarii sunt agramate) când tu nici măcar nu catadicsești să ai un CV în care angajatorul să poată vedea dacă ești persoana potrivită sau nu. Hai să vedem ce experiență ai, în ce măsură te potrivești postului și apoi îți vom face o ofertă salarială.

Cam aici se taie pofta angajatorului de a sta de vorba cu tine. Înainte de a începe.

4. Ceri detalii fără să citești anunțul

Ok, sunt angajatori care pun anunțuri de recrutare în dorul lelii.

Dar când mă chinui să fac un anunț de angajare atractiv și bogat în informații, tu de ce nu te sinchisești măcar să vezi ce naiba am scris eu acolo și să nu ne mai pierdem timpul reciproc cu întrebări inutile? Dacă faci asta, nu faci decât să îmi arăți cât de superficial ești. Nimeni nu-și dorește un angajat superficial, așa că … voi trece la următorul candidat!

Cele mai multe întrebări își au deja răspunsul în anunțul de angajare. Citește mai întâi anunțul și apoi, evident, poți pune întrebări relevante. Orice recrutor sau angajator respectabil va fi bucuros să-ți răspundă.

5. Nu ții cont de modul în care ți se spune să aplici

Pun un anunț pe Facebook, ca să ajungă la cât mai mulți potențial candidați. Anunțurile native de Facebook sunt promovate puțin mai bine de către rețeaua socială. Însă sistemul de aplicare și informațiile pe care ți le oferă sunt ridicole.

Așa că, prefer să pun un link în anunț care să te ducă la anunțul adevărat, unde să poți aplica cu un CV actualizat. Sau pun o adresă de email pentru a-mi trimite CV-ul. Își dau în anunțul de Facebook indicații clare privind modul de aplicare (pe email, in anunțul de pe site, completând un formular etc.). Îți scriu negru pe alb că aplicațiile făcute altfel nu vor fi luate în calcul. Dar ce, te obosești tu să citești anunțul sau indicațiile? Nu, tot ce vrei să faci este sa ceri detali (sic!). 😀

Iată un exemplu practic

Recrutez pentru o companie americană, iar managementul nu cunoaște limba română. De aceea, te rog în anunț să aplici cu un CV în limba engleză. De altfel, și anunțul e făcut în limba engleză.

Dar tu nu, crezi că mor fără tine și aplici cu ce ai tu la îndemână. Voi ignora CV-ul tău? Evident, pentru că și tu ai ignorat cerințele și nu cred că are cineva nevoie de un angajat care trebuie să facă un lucru într-un anumit fel, iar el să facă tot cum îl taie capul. În plus, oricum nu i-ar fi de folos angajatorului pentru că nu cunoaște limba română, acesta fiind și motivul pentru care ți s-a cerut CV în limba engleză.

E bine să ții cont și să aplici cu un CV în limba anunțului sau așa cum este recomandat în anunț. Așa îți vei mări șansele de a obține un interviu.

Nu ții cont de cerințele angajatorului? Atunci nu te întreba de ce nu te caută nimeni chiar dacă ai aplicat la o mie de joburi. Explicația e simplă: dacă toate candidaturile trebuie să ajungă la o anumită adresă de email, evident că cele care nu ajung acolo sau nu ajung în formatul corespunzător sau într-o altă limbă decât cea cerută nu vor fi luate în calcul.

6. Ai o prezență discutabilă pe social-media (Facebook, LinkedIn, Instagram), iar asta își poate compromite șansele la angajare pentru anumite posturi

Nu știu dacă știai, dar unii angajatori au prostul obicei să te caute pe rețelele sociale. Între noi fie vorba, asta ar trebui să faci și tu cu angajatorii, dar deja e o alta poveste despre care vom vorbi într-un alt articol.

Ai poze cu meleoardele la vedere și cu săbiuța pe masă? Ai postări dubioase, practici un limbaj agresiv, vulgar în mediul online? Ia-ți adio de la un job serios. De muncă se va găsi și pentru tine, dar nu cred că un angajator cu pretenții ce documentează online candidații te va selecta pe lista scurtă. Oricât de bun te-ai crede. Pentru că un angajat nu contribuie doar cu abilități la bunul mers al companiei. El trebuie să se integreze în cultura organizației, să fie compatibil cu ea.

Așa că, fii mai cumpătat și rezervat pe rețelele sociale. Face bine nu doar carierei tale, ci îți va crește și calitatea vieții.

B. Greșeli la interviul de angajare

7. Vii neîngrijit sau inadecvat la interviu

Știu că mulți recrutori sunt haini la suflet și judecă oamenii după haine și prima impresie. Dar, oare, nu ai face și tu la fel? E cumva în firea lucrurilor. E vorba de modul în care te respecți pe tine li pe ceilalți.

Nu îți cere nimeni să vii la costum și cravată (mai ales dacă vii la un job de agent de vânzări de materiale de construcții) și nici să fii o colecție selectă de gesturi elegante. Dar nici în șlapi și bermude te rog să nu vii. Sau inutil de provocator (decolteuri exagerate, parfumuri superintense de te amețesc, bijuterii opulente etc). Decența și simplitatea sunt mereu cele mai bune alegeri. Întotdeauna. Extravaganța nu îți scade șansele de angajare, dar poate lăsa o impresie greșită despre tine. Ar fi păcat.

Angajatorii nu au nevoie doar de forța de muncă, ci de un coleg care muncește alături de ei. Iar asta presupune ca noii angajați să se potrivească în peisaj. Iată motivul pentru care, deși haina nu îl face pe om, modul în care e purtată poate conta. Deci, nu e vorba de superficialitate, ci de un fenomen psihologic obiectiv: prima impresie, că vrem sau nu, chiar contează.

8. Nu ești punctual sau uiți cu totul de interviu

Dacă aș avea câte un leu pentru fiecare candidat care a uitat să vină la interviu sau a întârziat fără să anunțe, probabil că mi-aș putea duce toți colegii de birou într-un weekend la munte. În Poiana Brașov, nu la vreo pensiune obscură. De aceea nu obișnuiesc să stabilesc interviuri peste weekend (adică nu le stabilesc vineri pentru luni sau marți săptămâna viitoare; memoria candidatului uneori e la fel cu cea a peștișorului auriu).

Cât de greu poate fi să îți setezi un reminder ca să știi că ai interviu la ora stabilită? În plus, de cele mai multe ori candidații primesc un email sau un sms cu data, ora și locul interviului, inclusiv cu locația pe hartă.

Dar mai devreme, e ok să vin la interviu?

Nici să vii mai devreme la interviu nu e o mare chestie, dimpotrivă. Nu e ca și cum am tot timpul la dispoziție și ești singurul candidat din ziua respectivă. De obicei, am agenda încărcată și este foarte posibil să fiu prins într-o altă activitate atunci când vii mai devreme. Nu e o problemă pentru mine, dar mi-ar plăcea să mă pot ocupa de tine, mai ales dacă este prima noastră întrevedere.

Așa, trebuie să las ce aveam de făcut (de regulă o altă întâlnire sau sarcină urgentă) să vin la tine, să te primesc, să te fac să te simți confortabil și apoi să te las. Nu prea seamănă a activitate productivă, nu? Cel mai bine este să încerci să fii punctual. Mă gândesc că și pentru tine timpul este foarte important ca pentru toți ceilalți, nu?

Trebuie să admitem și comportamentul unor recrutori sau angajatori care nu fac cinste breslei. Ești chemat la interviu, ești punctual, dar ești lăsat să aștepți până ți se lungesc urechile. Oricâte povești nemuritoare ne-ar putea spune recrutorii că o fac intenționat să vadă comportamentul candidatului … e doar o scuză lamentabilă și de neacceptat. Regula e regulă. Și pentru candidat, și pentru angajator.

9. Îți vorbești de rău foștii colegi sau angajatori

Evident că, măcar atunci când vine întrebarea referitoare la motivele plecării de la locurile de muncă anterioare, avem tendința să fredonăm melodia lui Shaggy: It wasn t me! (Nu e vina mea). Întotdeauna ceilalți (compania, colegii, jobul, managerii sunt de vină, niciodată eu).

Când o persoană apropiată bârfește la tine pe altcineva, nu cumva te întrebi ce vorbesc acele două persoane când tu nu ești de față? Exact: dacă cineva are obiceiul de a vorbi de rău pe alții, probabil că o va face și cu tine. Ei bine, la fel gândește și un angajator. Nu cumva așa va vorbi și de mine / de noi la următorul interviu când va vrea să plece de la noi? E firesc să îți pui această problemă.

Este clar că sunt situații în care compania, managerii, colegii sau pur și simplu contextul ne-au făcut să plecăm de la locul de muncă anterior. Dar nu mereu și nu în totalitate. Noi înșine facem parte din acea ecuație. În orice caz, încearcă să fii mai obiectiv atunci când spui motivele pentru care ai părăsit joburile anterioare. Nu exagera, spune calm, la rece, fără patos. Nu vorbi de rău colegii, managerii sau foștii angajatori. Și adaugă, cu modestie, și ce puteai face tu mai mult sau mai bine pentru a îmbunătăți ceea ce ținea de tine. Arată că ai învățat lecția dată de propria ta experiență.

10. Nu îți asumi responsabilitatea acțiunilor tale, iar asta e o greșeală care te poate costa angajarea

Nu te teme să îți asumi greșelile făcute. Toți suntem oameni, toți greșim. Important e să le reparăm și să învățăm ceva din ele. Nimeni nu te va judeca pentru asta. Iar dacă cineva o va face, totuși, înseamnă că nu e locul tău alături de asemenea oameni.

Știi ce e foarte sexy la un angajat sau candidat? Asumarea responsabilității și lecțiile învățate din experiență. Fii o persoană matură și sexy pentru recrutor și angajator asumându-ți responsabilitatea, nu un copil plângăcios care dă mereu vina pe alții. Vei avea doar de câștigat.

11. Ai un comportament evaziv, lipsit de onestitate, prezinți date false

Dacă mai pot fi tolerate comportamentele de mai sus, acesta este pur și simplu inacceptabil.

De ce? Pentru că sabotează încrederea, iar încrederea este fundamentală în orice relație. Tu ai putea angaja pe cineva lipsit de onestitate chiar de la prima întâlnire? Comportamentul evaziv este tot un indicator al nesincerității, de cele mai multe ori. E drept, alteori ar putea însemna un grad mai înalt de emotivitate.

Tu ai avea curaj să îi lași pe mână unei persoane nesincere încă de la prima întâlnire bugetele sau procesele importante pentru businessul companiei tale? Eu nu.

12. Manifești grandomanie

Grandomania este adesea este asociată cu narcisismul și comportament mai puțin onest. Astfel că, la fel, o asemenea persoană nu poate fi creditată cu multă încredere și nici nu sunt șanse foarte mari să fie un bun om de echipă. Ia spune, dacă ai avea doar un singur coleg de birou, ți-ar plăcea să fie grandoman? (…) Mda … așa ma gândeam și eu …

13. Ai așteptări nerealiste

E bine să țintești spre stele și să ai scopuri nobile și înalte. Dar, la interviu, se caută oameni pragmatici (doar dacă nu te angajezi cumva pe post de artist sau copyrighter). Pentru că businessul este pragmatic. Nu înseamnă că nu se apreciază creativitatea, însă a avea așteptări nerealiste nu înseamna deloc să fii creativ.

Dacă așteptările tale sunt realiste, e foarte bine. Dacă nu, ai de ales: ori îți ajustezi așteptările, ori pur și simplu cauți altceva care ar putea să-ți satisfacă aceste așteptări.

E neserios ca un lucrător comercial să vină și să-ți ceară o mie de euro salariul și mașină de serviciu. Nu spun că nu ar fi bine, ar fi minunat chiar. Doar ca e total nerealist. Iar dacă mă întrebi pe mine, chiar puțin neserios.

E bine să țintești spre stele și să ai scopuri nobile și înalte. Dar, la interviu, se caută oameni pragmatici (doar dacă nu te angajezi cumva pe post de artist sau copyrighter). Pentru că businessul este pragmatic. Nu înseamnă că nu se apreciază creativitatea, însă a avea așteptări nerealiste nu înseamna deloc să fii creativ.

Cum îți poți seta corect așteptările

Documentează-te mai întâi despre ceea ce se oferă în piață pentru poziții ca cea pentru care candidezi, în companii precum cea la care mergi la interviu.

Sunt multe siteuri care oferă o estimare salarială în funcție de poziție și vechime, precum și impresii ale angajaților care lucrează acolo. Poți să le găsești aici și aici (nu lua de bun chiar tot ce găsești online, uneori oamenii, din diverse motive, exagerează; corelează rezultatele din mai multe surse și fă o medie).

Și pe BestJobs poți face o căutare de joburi similare cu cel la care aplici și poți vedea la fiecare job un interval salarial. Ține cont, însă, că e obligatoriu să completezi acel interval când postezi un anunț de angajare, și e posibil ca datele să nu fie foarte exacte. Mi mult, sumele acelea sunt venituri brute, nu nete, deci va trebui să le transformi. Ai un calculator util aici.

greșeli care te pot costa angajarea

C. Greșeli după interviul de angajare

14. Devii foarte insistent, chiar cicălitor

Recrutorul e doar persoana de legătură între tine și angajator. Nu el sau ea fac angajările în mod direct. Așa că, de multe ori când un proiect trenează, sunt alte persoane responsabile de asta. Degeaba tot insiști și presezi sau ameninți, pentru că răspunsul e același și nu e la recrutor: încă nu s-a luat o decizie.

Dacă ați convenit că te va suna când se va lua o decizie, atunci așa va fi. Da, știu, există și oameni neserioși, dar cred că sunt excepții, totuși. Dacă insiști nu îți arăți decât disperarea. Și nu știu cine ar alege o persoană disperată.

Totuși, e o întrebare legitimă: Ce fac în situația în care depind de un răspuns pentru un job pentru că am rate și o familie de întreținut? Ei bine, poți două lucruri:

stabilește un termen până la care va reveni cu un răspuns; dacă nu revine cu un răspuns până la acel termen, ești îndreptățit să suni și să vezi în ce stadiu e luarea deciziei de angajare (sau de a înainte în procesul de recrutare).
caută în continuare și alte locuri de muncă și participă la alte interviuri; oricât de faine ar fi compania și postul în discuție, viața ta trebuie să meargă înainte și să țină pasul cu cheltuielile.

Așa că, dacă îți găsești altceva între timp, bravo ție! Nu trebuie să stai după niște nehotărâți. Doar anunță recrutorul că ți-ai găsit altceva. Nu ai nicio obligație, dar e de bun simț și asta va consolida relația ta personală cu recrutorul. Nu se știe niciodată când vă mai intersectați și mai aveți nevoie unul de celalalt.

15. Ești PCR-ist/ă și (sau) devii amenințător

Dacă ești mai tânăr de 40 de ani, probabil că nu știi de înseamnă PCR. Nu, nu înseamnă partidul comunist român (scris intenționat cu litere mici). Ci Pile, Cunoștințe, Relații.

Nu e nimic în neregulă să îți pui în mișcare relațiile atunci când cauți un nou loc de muncă. Dimpotrivă, este unul din lucrurile pe care le recomand mereu. Dar să fii recomandat e una, iar să încerci să intervii cumva și în procesul de recrutare prin tot felul de cunoștințe și să pui presiune e altceva. Nu face asta pentru că nu faci altceva decât să ostilizezi personalul implicat în recrutare. Dacă ai de gând să faci asta, mai bine îți rogi pila să te recomande de la bun început.

16. Practici ghosting-ul

Nu știi ce e ghostingul? E atunci când ai o relație cu cineva și acel cineva dispare fără urmă și fără explicații. Eventual, mai apare din când în când, când are nevoie de tine, cel mai adesea.

Mi s-a întâmplat să bat palma cu un candidat, iar acesta să nu mai răspundă apoi la telefon sau la email. Mai grav, uneori semnaseră actele de angajare și nu s-a mai prezentat la serviciu. Și nici nu am reușit să mai dăm de acea persoana (doar așa, de palmares) sau, dacă am dat, răspunsul dat cu nonșalanță a fost: Aaa, mi-am găsit altceva de lucru. Păi bine, măi, noi te așteptam ca proștii să vii la lucru și tu nici măcar un telefon sa dai că nu mai vii? Da, există și acești oameni.

Deci, orice s-ar întâmpla, nu dispărea pur și simplu. Dă un telefon, un sms, orice și spune că nu mai ești interesat sau că nu mai poți merge în procesul de recrutare / angajare.

17. Ești lipsit de seriozitate, iar asta chiar e o greșeală ce te poate costa angajarea

Acest aspect este unul general și e legat în mare măsură și de punctul anterior.
Pe scurt: orice ai face, ține-te de cuvânt. Orice s-ar întâmpla, comunică cu recrutorul sau angajatorul, indiferent de situație. Există înțelegere pentru orice, mai puțin pentru neseriozitate.

  • Care este experiența ta de recrutare sau participare la interviuri?
  • Care sunt greșelile care te-au costat angajarea?
  • Ce ai adăuga sau ce ai scoate din această listă?

Lasă-ne părerea ta într-un comentariu mai jos.

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.