Prezintă,
„Casa avea un singur cat, așezat pe un scund parter-soclu, ale cărui geamuri pătrate erau acoperite cu hârtie translucidă, imitând un vitraliu de catedrală. Partea de sus privea spre stradă cu patru ferestre de o înălțime absurdă. (…) Zidăria era crăpată și scorojită în foarte multe locuri, și din crăpăturile dintre fațada casei și trotuar ieșeau îndrăzneț buruienile. (…) Nicio perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf străvechi, pe care se vedeau bine urmele picăturilor de ploaie. (…) Tânărul intră atunci, încercând să închidă cât mai bine infernala ușă, și abia înăuntru, făcu uimitoarea descoperire că mânerul de os al unui probabil clopoțel interior atârna în sală.”
G. Călinescu, Enigma Otiliei